Povestea mea..povestea lui....povestea noastra...
31 decembrie 2005, ora 20, 00ne
pregateam pentru revelion...trebuia sa mergem la cumnati...agitatie
maxima....dani nu are camasa calcata, au inceput artificii, muzica data la
maxim, telefoanele suna, luati voi sampania, luati voi tortul, nu mai stiam
nimic de mine, ce am de facut...eram foarte agitata...vroiam sa iasa bine,
sa ne simtim bine de revelion...sa primim cum se cuvine noul an....
REVELIONUL a fost super,,,am dansat, am aruncat cu artificii, am iesit in
zapada, afara, am aruncat unii in altii cu zapada...fericire
totala...dar....deodata incepe sa-mi curga ceva gelatinos, cu cateva
firisoare de sange...de ce ma sperii?doar citisem ce inseamna dopul
gelatinos...doar stiam ca se apropie...nu, nu trebuie sa ma sperii, trebuie
doar sa astept, contractiile sau apa sa se rupa...
01.01.2006
ziua tatalui meu....du-te la ai mei...ajut-o pe mama...la salate, incep sa
vina musafirii: nasii, socrii, cuscrii, finii, iarasi masa, iarasi dans,
iarasi artificii...pana la 2 noaptea, iarasi dopul care curgea mai des si
mai dens si cu firisoarele mai multe.
02.01.2006
ziua nasului...iarasi masa, iarasi artificii...putin
forum...cu fetele de pe mamici de ianuarie-februarie
2006....incurajari...iarasi dopul...ESTE APROAPE, FOARTE APROAPE...incep
emotiile...oare va fi bine? stiu au mai trecut atatea prin momentul
nasterii, dar daca mie mi se intampla ceva rau, daca copilul pateste ceva?
griji si iar griji...dar si nerabdare...m-am saturat de cele 23 kg in
plus...de grija cu care merg pe zapada sa nu alunec, de hainele astea
groase...sa se termine odata, sa-l tin in brate, sa-l miros, sa-l pup, sa-l
vad...
ajungem acasa pe la 10, 30...vrem sa ne culcam...de fapt, dani adoarme
imediat, dar eu, eu simt niste dureri...prin spate, ca niste crampe...da,
zic eu, am mancat cam mult zilele astea...incerc sa ma linistesc si ma ma
culc, dar....iar...mai puternice " crampele " astea...zic poate daca stau
chircita imi trec...intr-adevar, parca nu le simt asa de intense....ma duc
sa beau niste apa la bucatarie...iar, ma asez pe scaun si incep sa ma
clatin, sa ma balansez, parca se mai potlesc...ma duc il scol pe dani...zic"
cred ca vine !" ma mangaie pe spate, imi freaca piciorul, saracul nu stie ce
sa mai imi faca...hotaram de comun acord sa asteptam pana cand ajung la 10
minute...pe la ora 3 il sunam in sfarsit pe doctor..ajunsesera la 10
minute...doctorul meu, care ma vazuse 9 luni, zice nu pot veni, sunt la
valcea...eu- nu se poate, el-stai linistita, il sun pe dr. de garda, eu- nu,
eu nu vreau decat cu dvs. el - nu pot veni. ok, nu am timp de
pierdut...baiatul meu VINEEEEEE!!!!
dani, sun-o si pe mami si hai la spital...
cobor scarile si poc!!! se rupe si apa...simt ceva cald pe picior...zic, cum
ajung la spital ma duc la baie...nu ma suport uda...nici nu aveam de unde sa
stiu ca pana voi naste apa va tot curge...
dureri din ce in ce mai mari, contractii, spasme, gemete...ora 6 mi se fac
ocitocice, dilatatie 4 cm...ora 8 NU MAI POOOOOT!!!!!FACETI-MI CEVA!!!!!
"daca nu se dilata in 30 minute o bagam la cezariana"
zice dr. de garda. sufera prea mult fatul.pe la 9, 45 intru din nou in sala
de nasteri sa " mi se verifice dilatatia", doar ca de data asta nu mai ies
imediat, dilatie 9...hai sus pe capra...incepem...o asistenta MARE SI GRASA
isi pune bratele pe burta mea si impinge, eu ii dau nervoasa mainile la o
parte, ii zic " ma dooooareeee!!!" ea- lasa , ia sa cezi ca sa te ajut...
dr. zice hai impinge cand simti contractia...sa imping...eu ma incordez, el
zice nu te incorda si nu iti tine respiratia, impinge ca si cum ai fi pe wc,
eu rad, da rad...si imping o data, el bravo, inca o data, a doua oara imping
mai tare si mai mult,ma fac rosie-rosie la fata( era o oglinda deasupra ),
dr. zice uite ii iese capul, inca o data, mai imping odata...si ii simt
umerii cum ies si apoi il simt cum iese cu totul, devin mai usoara, il aud
cum plange, toti zic " vai ce blondut este", dr. zice" uite face si kk", eu
nu pot decat sa inchid ochii si sa ii multumesc lui D-zeu...il vad-este sa
de mic!!!!!nu mi=l inchipuiam asa..fara par, doar un puf blondut..3000 grame
, 49 cm - BINE AI VENIT PE LUME!!!ACESTA
ESTE SEBASTIAN
si acum stau si ma gandesc ca asa a fost sa fie...sa petrecem cu totii 3
zile si 3 nopti pana a venit sebi al nostru...as mai trai de miliarde de ori
emotiile alea...
Nu a fost deloc grea
nasterea, au meritat toate durerile, toate emotiile...pentru darul meu,
pentru minunea mea, pentru lumina vietii mele.
SEBASTIAN, MAMICA TA CARE TE IUBESTE. |