Daria - bucuria vietii noastre
7 ani au trecut fara copii in casnicia
noastra. Daca la inceput nu vroiam inca bebelusi...in ultimii ani chiar
incepusem sa ne ingrijoram un pic. Dar stiam totusi in inima mea ca Dumnezeu
ne va da atunci cand o sa fie cel mai bine...si am asteptat.
Intr-o zi ... in a 9-a zi de la data x ... ma tot batea gandul ca am
bebelus. Si atat ma batea ... incat am rugat o prietena ce face
inforenergetica sa vada daca asa este. Ea mi-a raspuns imediat ca DA.
Eh...stiam ca asa era.. si totusi parca nu imi venea a crede !!!!! Un
bebelus??? Noi????? Chiar sa fie adevarat??? Am fugit dupa test la
farmacie...si a iesit pozitiv. Ii spun sotului.. care ramane masca
Au inceput peripetiile, urcat pe masa la doctor .. bleach ... dar si primul
ecograf, cand am i-am vazut inimioara. Un punctulet ce clipea. Al doilea
ecograf am vazut un mormoloc scump, cu caput si coloana vertebrala. Aici am
vazut-o miscand. S-a intors de pe o parte pe alta, aratandu-si fata pentru o
secunda. In clipa aceea m-a inundat un singur gand-sentiment: "Ce frumoasa e
!!!" ..doar ca eu credeam ca e baiat, caci incepuse sa imi placa mult
albastrul.. si ma credeam nevrednica pentru asa mare bucurie aceea de a avea
tocmai o fetita!!!
Atunci am stiut ca e fetita, doar ca bleaga de mine, nu am crezut
Au
urmat apoi alte ecografe, pe care eu nu le-am prea vazut...dar mie mi-a
ajuns cand am vazut-o atunci la 11 saptamani cand s-a intors
Ne-a
confirmat doctorul ca e fetita, si atunci nu am mai putut de bucurie !!!!!!
Au urmat varsaturi cate 20 pe zi. Am stat doar in pat cu ligheanul la
cap...O luna de zile nu am mancat nici baut, caci si apa daca beam o vomam
in secunda 2...Am ajuns la urgente, m-au internat, tratamente cu perfuzii si
alea-alea, povesti de speriat copii in spitalul ala..etc.
Mi-am schimbat medicul ginecolog, cu cel mai bun medic (din toate punctele
de vedere
)
pe care l-am intalnit pana acum (Dr. Podasca Cezar), care a descoperit si ca
sarcina era cu probleme...M-a prevenit de riscul preclamsiei, ca se putea
ajunge la deces (al meu sau al copilului) etc. Eu nu am vrut sa cred ca ne
lasa Dumnezeu sa patim ceva rau...Dr ne interna ori de cate ori prindea
ocazia, si eu plangeam mult, ca vreau acasa, ca e rau in spital, etc...
In ciuda tensiunii mari pe care o aveam, bebica mea s-a dezvoltat foarte
rapid, ajunsese sa fie la dimensiuni cu 1 luna mai mare decat graficul.
Doctorului nu ii venea sa creada, pentru ca spunea el, cu problemele cu
tensiunea, bebele nu se prea dezvolta, e micut. Ramanea masca la fiecare
ecograf, si era mirat ca bebelui ii este bine. Eu eram foarte rau in schimb,
abia ma puteam deplasa la baie, nu ma puteam ridica singura din pat...ce sa
mai vorbim de mers pe jos la plimbare, ca eu asa ceva nu am putut servi in
timpul sarcinii.
La 30 sapt dr a vrut sa ma interneze permanent pana nasc !!! Am refuzat, pe
propria raspundere. Putin inainte de Craciun, am mers din nou la
control...dr a zis ca se poate face cezariana candva dupa anul nou, ca sa nu
mai stam in stres.
Rog din nou prietena mea cu inforenergetica sa ma ajute (ma ajuta incontinuu
de fapt, cu terapie, cand ma simteam mai rau apelam la ea). Imi zice ca ar
fi cel mai bine sa se nasca pe 6 ian. Eu stau de acum cu grija, cum sa ii
sugerez dr sa ma nasca pe 6
.
Merg la control .. dr calculeaza el pe acolo ... stabileste ca ... pe 6 ian
sa imi faca cezariana. Eiii .. imi venea sa il iau in brate cand am auzit
!!! Si nu imi venea sa cred cum lucreaza Bunul Dumnezeu de le aranjeaza pe
toate sa fie bine.
Merg acasa, petrec Craciun, Rev, foarte greu, tensiunea luata cel putin de 3
ori pe zi ... stat numai in pat, terapii .. etc. Nu mai uteam dormi, nu mai
puteam respira, nu ma mai puteam misca, aveam picioarele pline de apa, burta
imi pleznea, la fel plina de edeme si vergeturi cat degetul ...
In conditiile astea, vine ziua de 5 cand bucuroasa ma internez in spital. Ma
cazeaza o desteapta de asistenta langa o alta gravi internata cu gripa !!!
cu febra, virusi, alea-alea. Ma duc si cer alt loc, caci ar fi fost culmea
sa colectez virusi cu o zi inainte sa merg in corpul cu bebelasi. Imi da loc
intr-un salon "colorat" ... 4 colege de camera, care mai de care mai de la
cort...asta e imi zic.. mai bine asa decat langa virusi de gripa.
Am loc langa geam, prin care sufla vantul de flutura un plasture de la
perfuzie . Patul
in care stau e in forma de covata, adeca cu o imensa gaura in mijlocul lui.
Ma infund toata in gaura aia.. si nu ma mai pot misca. Nici respira
.. dar bine ca
trage curentul pe la urechi
. Imi zic ca nu
mor eu o noapte, ca doar sunt la spital!!!
Acum vine vestea rea .. adica doctorul care zice ca nu ma poate naste maine
(pe 6) pentru ca trebuie sa ma vada cucoana responsabila de nasteri... si sa
aprobe cezariana, si mai apoi sa ma opereze.. ceea ce insemneaza luni in loc
de vineri, si deci inca 4 zile internata. Mi-a cazut cerul in cap. Imi era
imposibil sa traiesc inca 4 zile in patul ala. Imposibil. Eu nu ma puteam
misca deloc in patul ala!!! Eram de-a dreptul disperata. Am inceput sa dau
telefoane, sa plang de numa, numa...disperare mare. Cel mai mult ma durea ca
nu o sa mai fie data de 6, in care stiam ca trebuie sa se nasca Daria.
Vine maica-mea in vizita si imi aduce o patura si un prosop mare, pe care il
fac rulou si il pun la geam sa nu mai sufle vantul, iar cu patura astup
gaura din pat. Patul nu este deloc mai comod
. Imi mai aduce
de mancare, dar nu ceea ce am cerut si altceva nu puteam manca, deci, inca 2
plase de bagaj in plus.
Aflu ca in patul in care stateam eu si plangeam, cu o noapte inainte a plans
alta fatuca, de suparare mare, ca s-a scurs lichidul amniotic fara sa isi
dea seama, si aproape a murit bb. Ii provocase dr nasterea, dar a zis ca
bebele nu o sa traiasca, pentru ca are deja malformatii din cauza lipsei
lichidului
Ma
gandesc la sarmana fata, ma gandesc si la mine, ma gandesc si la fetita mea
nenascuta, care trebuia sa se nasca maine .. si birocratii astia de doctori
amana nejustificat medical... Doctorul meu nu putea intervenii, pentru ca e
unul tanar care nu poate sa miste pe langa mosnegii cu pile ... iar eu nu
pot sa fac decat sa plang...
Pe la 4 dimineata incerc sa ma intorc pe partea cealalta, ca amortisem
toata. Incercare esuata. Raman pe spate ca o balena pe uscat. Cand ...
deodata...vine si apa
Hehehe.. nici nu stiu cum am reusit sa ma ridic. De bucurie mai mult.
Pana
m-am ridicat din pat am umplut salonul de apa...un pachet de vata deja
consumasem ... si inca mai curgea ...
Il sun pe doctor. "Buna dimineata (era 4
). Sunt
cutarica. Mi s-a rupt apa. Ce sa fac? " el, somnoros
"Impachetati si
mergeti la spital" Doar ca eu eram la spital !!!!!! Si stia si el ca l-am
facut cu capul ca nu vreau sa raman internata. L-am amenintat ca fug
si l-am spalat
in lacrimi
Saracul, nici nu mai stia de el la ora aia
M-am dus in celalat corp, la nasteri, m-au lasat scarbele de asistente sa
car toate bagajele... eu cu preclamsie !!! Deh...
Stau pe un pat, nu sunt pregatita deloc pentru nastere normala...cezariana
nu am aprobare...sunt in plop. Incep dureri, doctorul a lasat vorba sa fiu
monitorizata, imi pune un monitor pe burta. si stau cu burta in sus, pozitie
in care nu pot sa respir !!! Dar rabd. Vine un rezident, baga mana... ma
doare si ma retrag... si tontul tipa la mine "Ce au doamna, ca azi tre sa
nasti!" Imi venea sa ii trag doua picioare, dar nu ma pun eu cu toti
magarii. Asteptam medicul meu care nu mai venea... Vine si sefa de sectie,
cea care nu a aprobat cezariana, ma urca pe masa, ma sfredeleste de nu mai
pot, plang de durere, si ei nici nu ii pasa...deh... scarba in toata regula.
Aveam dilatatie 1 !!! Dupa 5 ore
. In
sfarsit vine si dr meu. Ma urca si el pe masa, la el nu am simtit nimic,
nici o durere, ii multumesc in gand pentru asta, ca si asa imi ajungeau
contractiile. Nu aveam voie sa stau decat pe spate, ca sa nu se scurga tot
lichidul, deci nu ma puteam misca deloc, imi venea sa imi masez burta, dar
nu puteam de monitor. Nu puteam decat sa imi incordez muschii de la
picioare, cand erau contractiile.
Doctorul zice ca incercam nastere naturala, caci nu are aprobare de
cezariana. Ii cer perdurala, zice DA, vorbeste cu anestezistul, zice NU, ca
nu merge la preclamsie. Ii cer nastere cu sotul, zice DA. Chem sotul, il
echipeaza cu halat, ma muta in salon separat, cand sa intre, zice directorul
spitalului NU, ca e spitalul in carantina. Raman singura in salon, cu un tub
de oxigen si cu monitorul pe burta, din cauza caruia nu puteam misca deloc.
Am momente in care nu mai stiu de mine, ma uit pe ceas si imi dau seama ca
pierd cate 15 min fara sa imi dau seama. Ma rog ca atunci cel putin sa intre
vre-o asistenta prin salon...Mai vine dr din cand in cand. Refuza sa imi
faca orice calmant, ca sa nu dauneze fetitei. Ii cer in gluma un masaj
Presteaza dr un masaj pe spate scurt, dar e chemat....offf. Trec 10 ore de
travaliu. Ma sui pe masa.. dilatatie 2 !!!! Doctorul zice ca nu o sa pot
naste natural, si ca o sa imi faca cezariana de urgenta. !!!! Ce sa mai
zic?!?!? Suna sa se elibereze sala de operatii, aduce asistenta sa imi puna
sonda.
Surpriza ! Sala de operatii este ocupata. Si mai sunt inca 2 cezariene la
rand !!! Suna dr meu pe dr care erau la rand, si ii roaga sa faca schimb de
randuri. Celelalte cezariene, erau "la rece" nu in chinuri si probleme ca
mine. S-a putut?? NU !!!! Doctorului i se face mila si imi pune perfuzie cu
no-spa, sa nu mai fie contractiile asa mari, ca si asa sunt degeaba fara
dilatare. Se mai calmeaza contractiile o perioada, dar nu de tot.
Stau 3 ore cu contractii la 1 min, cu monitorul pe burta si sonda pusa
Groaznic !!!!
Ma muta in asteptare la sala de operatii. Nu mai am furtunasul cu oxigen,
abia respir pe gura, mi s-a uscat gura de tot, nu mai pot misca, numar in
gand ca sa raman constienta.
Ajung in sfarsit la sala de operatii. Imi face anestezia in coloana. Ma tot
previne anestezista sa nu ma misc, ca o sa ma doara, dar sa nu ma misc. Imi
face si ce trebuia sa ma doara, nu simt nimic, primesc felicitari ca am sta
mt cuminte
Poi...
la ce dureri aveam altele...acul ala sa ma doara?
Simt cum taie .. simt cum trage de piele...simt cum ma apasa sa iasa bebe...
si ma anunta anestezista: "ai o frumoasa de fetita nascuta la 17:14". Se
aude bb cum plange, un gangurit dulce. Se mira toti ce bebe mare la 35 de
saptamani. Anestezista ii zice sumonica
Incep pariurile in legatura cu greutatea ei. Se amuza toti, doctorul si
asistentii si mai ales eu, care ma intreceam la glume cu ei. Anestezista se
mira de asa mama care in loc sa ii fie frica, ca celelalte, sta si glumeste
cu doctorul
Poi,
eu eram in culmea bucuriei ca am scapat !!!!
Ramane doctorul sa ma coase, se mira asistenta de ce broderie imi aplica
... eu vreau sa
imi vad fata. Mi se aduc niste picioruse ce pluteau in aer...cica "asta e
fetita".. si pleaca cu ea...
Ma plimba la reanimare, baga perfuzii, alea-alea...eu nu vreau sa cedez
somniferului
. Vine
o asistenta platita de maica-mea si imi aduce fata sa o vad. Nu pot sa o iau
in brate, ca sunt inca anesteziata. E impachetata ca un vierme cu ochisorii
inchisi si gurita dulce
Pleaca fata, si eu raman cu frica de a nu-mi recunoaste copilul a doua zi
... dar
sunt fericita... si as mai putea sa mai scriu ... dar deja cred ca am
depasit limita. |